Gambatte Japan!

 Am evitat sa postez despre ceea ce s-a intamplat aici,in Japonia,vineri -11 martie 2011.
Dar mesajele ce le-am primit, m-au facut sa scriu cateva randuri...Am primit niste mesaje care m-au emotionat pana la lacrimi,mesaje pe Facebook,pe You Tube,aici pe blog...am primit mesaje de la oameni pe care nu ii cunosc si nu ma cunosc,oameni cu care nu am comunicat niciodata pana acum.Am simtit,mai mult ca niciodata,ca nu suntem singuri.
Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase si mesajele de incurajare!

Spuneam ca nu vroiam sa scriu despre aceasta catastrofa.De ce?In primul rand pentru ca nu imi gasesc cuvintele pentru a descrie ceea ce simt,nu imi gasesc cuvintele sa spun ce am simtit cand am deschis televizorul si am vazut IN DIRECT valul nemilos care a luat viata atator oameni.
De atunci nu am mai deschis televizorul,nu am mai urmarit aceste lucruri pentru ca nu am putut.De aceea am ales sa pun pe blog o poza cu Japonia asa cum o vad eu,asa cum o simt eu.Mi-a fost de ajuns ca sotul meu sa imi dea cat mai putine detalii despre ceea ce se intampla...nu pot urmari ce se intampla acestor oameni minunati,acestor oameni care m-au acceptat printre ei asa cum sunt eu.
   M-au obosit enorm fetele de aici care ma sunau,ma contactau pe messenger si discutau numai despre asta,numai despre un alt cutremur,numai despre un alt tsunami,despre aceea centrala nenorocita...M-am gandit doar la cei care nu mai sunt,la familiile care au ramas in urma si care asteapta ca un miracol sa se intample si familia sa se reintrageasca.
Nu,nu am vazut acei copilasi nevinovati luati de apa,nu am vazut acei parinti care s-au simtit atat de neajutorati in momentele alea...nu am putut sa urmaresc asta .Nu am stat non-stop sa butonez internetul si sa ma minunez ce s-a mai intamplat....nu am putut.

Eu locuiesc in Hamamatsu;cred ca este la aproape 500 km de locul nenorocirii.Noi am avut doar 2 cutremure care ne-au ingrozit,desi au fost mult mai mici ca intensitate decat acolo,in Sendai.
Ma intreba cineva cum trec japonezii de aici,din imprejurimi,peste asta.Ei nu arata mereu ceea ce simt,nu se plang,accepta totul asa cum li se da.Asa este si sotul meu.

Si ca o paranteza;in anul 2000,atunci cand m-am casatorit cu Takeshi,piesa anului era TSUNAMI.O piesa pe care o ador cantata de Southern All Stars.In acesti 11 ani,a auzit-o ne n ori cantata la tv,la radio,la karaoke...Ma intreb...oare acum o mai pot asculta fara sa imi amintesc de 11 martie 2011?

The Green Hornet (Viespea verde)-3D

Cel mai recent film vazut la cinema,a fost Viespea Verde.

Mi-a placut  desi eu nu "gust" genul asta de filme.Putina dragoste,mai multa actiune si multa ,multa comedie.

Prima postare din noul an

Desi am promis ca nu voi mai lipsi asa mult de pe blog,iata ca nu m-am tinut de cuvant.Trebuie sa recunosc ca mi-a fost mult mai usor sa incarc poze pe Facebook si am cam uitat de blog.

  Iata ca am trecut in noul an;sper sa fie un an nou cat mai bun pentru noi toti.
De Revelion nu am petrecut asa frumos ca in anii trecuti,ne-am promis sa recuperam anul viitor.Baietilor le-a placut foarte mult ca au putut sta pana la o ora tarzie si au putut manca tot felul de bunatati de pe masa bogata care ne-a cam costat muuuulta ,muuulta oboseala.Mult mai greu a fost debarasarea si spalatul vaselor,dar asta este o alta poveste.

Baietilor le place din ce in ce mai mult la cresa;s-au obisnuit cu doamnele educatoare si cu ceva colegi.(asa se pare)
Ryuji,ca de obicei,este foarte ocupat cu shinkansenurile;are o intreaga colectie deja.
Pe Naoki il pasioneaza cartile,jocurile interactive,jucariile educative.A inceput sa vorbeasca tot mai mult,asa ca mi-au disparut toate grijile ce le aveam in legatura cu el.

A venit Mos Craciun

 Anul acesta Mosul a facut o surpriza frumoasa baietilor;le-a adus tot ceea ce si-au dorit,doar o data e Craciunul,nu?
 Am sarbatorit frumos ,am baut sampanie ZAREA si am mancat cele mai bune sarmale mancate vreodata in Japonia.(multumim Ami).
Si ca sa fie un Craciun de neuitat,am ajuns si la karaoke unde baietii s-au distrat si au cantat mai mult decat ne-am fi asteptat noi.
Sa vedem cum se vor distra de Revelion;se aude ca va fi o seara super cu multa distractie.

Filmulete de la serbare

Asteptam Craciunul

Revenim dupa ceva pauza cu o postare mai scurta.
Baietii sunt bine,s-au obisnuit la cresa...dar parca tot mai bine e cu mami acasa.Sunt dimineti in care nu vor sa mearga la cresa si atunci stam toti trei acasa si ne jucam toata ziua.
Saptamana trecuta au avut prima serbare .Am avut noroc ca ne-a insotit si Ami si a imortalizat toate momentele frumoase.

Aniversarea a 10 ani de casatorie

Iar am lipsit ceva timp de pe blog;am tot amanat si uite ca a trecut aproape o luna.Repede trece timpul.Am facut un an de cand am devenit soferita cu acte in regula,cu ocazia asta am scapat si de semnul incepatorului,semn ce eram obligata sa il am pe masina.

Fara doar si poate cea mai importanta zi a fost 5 noiembrie 2010 cand am aniversat 10 ani de casatorie.Si era clar ca o asa zi nu putea trece fara sa fie sarbatorita.(e drept ca am sarbatorit-o pe 7 noiembrie,duminica)
Am dat o petrecere pe cinste;am inchiriat un barulet din centru,un barulet unde mergeam cu Takeshi in tinerete.Ha,ha,ha...Nu a fost o petrecere foarte mare,au fost 18 persoane dar am fost fericita ca am avut aproape persoanele dragi mie.Dupa petrecere am plecat la karaoke,unde am petrecut pana dupa 3 dimineata.A fost prima noapte in care am stat despartita de Naoki si Ryuji;i-am lasat la o cresa cu program non-stop si i-am adus acasa dimineata.
La final,multumesc tuturor persoanele care au fost cu noi duminica:Ami,Megumi,Jojo,Jorge,Laura,Diana,Gina,Rika,Hanna...cam atat ca oricum nu toti inteleg limba romana.