28 septembrie 2010

Ne place la camin

Baietii s-au obisnuit,cat de cat,la camin;mai mult Ryuji ca Naoki inca plange mult cand ii duc.Ce sa facem?S-a obisnuit mult prea mult cu mami.Din pacate,se pare ca mami inca nu s-a obisnuit fara ei.
Eu am inceput sa lucrez cateva zile pe saptamana;ziua este prea lunga sa stau singura acasa,simt ca nu am cu ce o umple.Si imi este atat de greu fara ei...
Naoki a devenit mult mai comunicativ;despre Ryuji nu mai vorbesc.Toata ziua trancaneste;astazi vroia sa vorbeasca cu mama mea la telefon,asa ca am sunat-o pe mesenger si nu pot sa va redau in cuvinte ce haios a fost.:))))Atat el cat si Naoki,acel Naoki despre care mi se spunea ca este autist,acel Naoki care a inceput sa vorbeasca foarte tarziu.Acest Naoki acum vine sa ma imbratiseze si imi spune atat de dulce ca ma iubeste!Nimic nu ma poate rasplati mai mult decat momentul cand merg sa ii iau de la camin si amandoi,efectiv ma darama cu imbratisarile lor.
Doamne,iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai dat!



23 septembrie 2010

The Last Message 海猿(Umizaru)

Asa cum spuneam si in postarile anterioare,ador sa merg la cinema si sa vad filme bune,filme care sa imi placa si sa ma relaxeze.Aseara am fost sa vad Umizaru,ultimul din aceasta serie.Si pentru ca am cateva prietene care m-au rugat sa le povestesc daca mi-a placut sau nu acest film,m-am gandit sa fac o postare pe blog.
Desi sunt mare fan Umizaru(am si DVD-urile celorlalte parti),trebuie sa recunosc ca filmul de aseara m-a dezamagit putin.Nu se poate compara,clar,cu partea precedenta 海猿 Limit of love.E un film bun,3D,cu niste actori extraordinari ...dar a avut ceva ce i-a lipsit.Nu s-a mai pus nici accent pe latura sentimentala atat de mult ca in partile trecute.Oare de asta sa fiu dezamagita?
Las si niste filmulete de pe You Tube.





16 septembrie 2010

Mergem la camin

Spuneam intr-o postare mai veche ca ni s-au recomandat niste cursuri sa mergem cu Naoki.(el avand ceva mici probleme cu comunicarea)Din pacate,nu prea am putut ajunge la aceste cursuri neavand cu cine sa il las pe Ryuji.Daca il luam si pe el cu noi,trebuia sa fie insotit de un adult.Tati clar ca nu putea lipsi de la munca de doua ori pe saptamana,asa ca am cautat o alta cale.Am hotarat ca baietii sa intre la camin,deocamdata,pana vom vedea cum se va descurca Naoki.Dar am cautat foarte mult un camin de care sa fim multumiti;asta pentru ca aceea cresa de anul trecut ne-a lasat un gust foarte amar.Am gasit o cresa privata,foarte curata,cu niste educatoare tinerele si foarte dragute.In plus,sunt si ore optionale de pian,limba engleza si balet.Am hotarat sa ii duc cateva zile pe saptamana,probabil 3-4 zile.
Prima zi a fost foarte grea,plangeam atat eu cat si baietii;e pentru prima data cand stau despartita atatea ore de ei(o zi intreaga).E greu,e foarte greu fara ei si e atat de liniste in casa.Stiti vorba:"rau e cu rau,dar mai rau e fara rau".
Cand merg sa ii iau acasa,ei ma vad pe geam si alearga la usa atat de fericiti.In masina,Ryuji vorbeste non-stop si canta.

6 septembrie 2010

Ne jucam in parc

Zilele trecute am iesit la joaca in parc.
video

3 septembrie 2010

Din nou,vizita la "hair-cut salon"

Desi i-am tuns pe baieti de-abia cu 2 luni in urma,zilele trecute le-am facut iar o vizita stilistilor de la salonul nostru preferat. Asta e una din "maniile"mele:tot timpul mi-au placut baieteii tunsi scurt si ingrijiti de mamicile lor.
Naoki a fost putin mai suparacios decat de obicei,eu faceam ture de la unul la altul.I-au tuns in acelasi timp si atunci cand era Ryuji cumintel,era Naoki suparat si invers.