Saptamana trecuta am trecut iar,dupa multi ani, prin cateva clipe in care am crezut ca il voi pierde pe Naoki.
Era duminica seara,Naoki avea putina febra dar era ok.Manca,se juca,nu tusea,nu avea alte simtome de raceala.I-am luat temperatura pe la ora 18.00;avea 38.3.
Se uita la televizor impreuna cu tati si cu Ryuji.Eu eram la bucatarie,pregateam niste pui la cuptor asteptand vizita unei prietene.Imi auzeam baietii chicotind cu tati la televizor,nimic nu anunta ce avea sa se intample.Dintr-o data il privesc pe Naoki;ramasese cu privirea pierduta undeva,avea gurita deschisa si ii curgea saliva.Manuta dreapta o avea stransa la inima si era rece,foarte rece.L-am strigat,l-am luat in brate,nu reactiona.A inceput sa tremure.L-am rugat pe tati sa sune la Salvare;nu stiam ce sunt convulsiile febrile,dar citisem cate ceva,vag.
Salvarea a venit in cateva minute,dar Doamne...cat de lungi mi s-au parut minutele alea.Sunam la Salvare iar si iar,din minut in minut.Am sunat-o pe mama si i-am spus "mami,moare Naoki!";acum realizez ce panica am creat acasa ei neputand sa ma ajute.Naoki se invinetise tot,nu mai putea respira.Tati l-a scos afara,stateau pe scari iar eu incercam sa il linistesc pe Ryuji si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute.Parca ma intorceam in timp."Nu,nu se poate intampla asta!Am mai pierdut un copil tinandu-l in brate;ajuta-ma Doamne!" Imi tot repetam aceleasi cuvinte pana a aparut ambulanta.Cei 2 doctori l-au stabilizat pe Naoki si am plecat toti la spital.Am trecut prin momente groaznice;Naoki dupa ce a adormit vreo 2 ore s-a trezit si nu reactiona la nimic.Nu ne raspundea,nu se uita la noi.Parca nu era baietelul meu.
Doctorii ne-au spus ca la 5 ani convulsiile febrile sunt foarte rare,dar stiind istoricul lui de la nastere este posibil.I-au pus perfuzii si dupa cateva ore Naoki,baietelul meu drag care a trecut prin atatea,baietelul meu care s-a nascut la 27 de saptamani si avea doar 954 grame,s-a reintors la noi.Mi-a spus :"mami,vreau sa plecam acasa,sa vad dvd-ul cu Little Einstein!".Nu pot descrie bucuria din acel moment,simteam parca ca Dumnezeu l-a luat la El pentru un timp si l-a lasat sa se intoarca la noi.
Asa cum spunea ceva,poate convulsiile febrile nu sunt mare lucru,dar numai parintii care au trecut pentru prima data prin asa ceva pot intelege ce am simtit in acele momente.Si e clar ca in acele momente am imbatranit 10 ani.
