30 decembrie 2008

A trecut si Craciunul



Craciunul trecut gemenii erau inca micuti si nu prea au inteles mare lucru.
Craciunul acesta,eu si tati,ne-am "inarmat" cu multe cadouri frumoase pentru ei,am cumparat multe ornamente pe care ,din pacate,nu le-am folosit in seara de ajun.
Naoki a avut pneumonie si a fost internat in spital inca din data de 23 decembrie.Avand problemele mai vechi cu plamanii,respira foarte greu si l-au internat de urgenta.A stat,saracutul,in perfuzii cateva zile si a fost ajutat sa respire.
In tot acest timp,eu fiind cu Naoki in spital,Ryuji era acasa cu tati.Tati,neavand cu cine sa il lase,l-a luat cu el cam peste tot pe unde s-a dus mai putin la spital pentru ca doctorii nu i-au dat voie in camera la Naoki.A devenit foarte trist si dimineata,cand se trezea,primul lucru pe care il facea era sa verifice patutul lui Naoki.Apoi incepea sa il caute prin casa si sa bata in usa de la intrare.
Naoki,daca ii aratam poze cu Ryuji radea atat de frumos ca ti se rupea inima.
Chiar daca nu se inteleg ei foarte bine,se pare ca se potriveste de minune vorba:"rau e cu rau,dar mai rau e fara rau".
Ieri am ajuns acasa si Naoki e mai bine dar avem ceva pastilute de luat.Cand ne bucuram ca au trecut problemele si asteptam cu nerabdare Revelionul,s-a imbolnavit Ryuji.Mai devreme am fost cu el la spital...ni s-a spus ca e un virus care se manifesta prin diaree si voma.Dar va trebui sa bea multe lichide si sa ajungem si maine la control.

16 decembrie 2008

Stefan Banica jr.-Doar o data-i Craciunul

Decembrie

Craciunul imi aminteste de bunicul meu care nu mai este.
Imi aminteste de serile de Ajun in care mergeam sa il colindam si ne asteptau cadourile sub brad.Bunica ne servea cu placinta cu branza si marar sau placinta cu gris;astea erau favoritele bunicului meu.Stateam sub brad si apoi porneam spre casa cu saniuta trasa de unchii mei...Doamne ce dor imi este de acele seri.Bunicul meu a fost o persoana care mi-a marcat viata foarte mult,o persoana cu un suflet bun,cald.Imi este atat de greu sa scriu de el la trecut,desi au trecut aproape 10 ani de cand nu mai este.Dar de Craciun,primul lucru de care imi amintesc cu drag este bunicul meu.

Ce melancolica am devenit astazi.Asta pentru ca se apropie Craciunul si imi doresc din tot sufletul ca gemenii mei sa simta Craciunul si sa aiba amintiri asa frumoase cum am eu.


5 decembrie 2008

Andra

26 noiembrie 2008

Inainte de somnic

24 noiembrie 2008

La multi ani,mami!


Desi ne facusem ceva planuri pentru seara in care mi-am sarbatorit ziua de nastere,am ramas in casa pentru ca o raceala afurisita si-a gasit sa ne viziteze chiar atunci.Naoki a facut febra 39.5-39.7;a fost pentru prima data cand a facut febra,recunosc ca si eu si tati am tras o sperietura zdravana.Ryuji a trecut mai usor peste tot dar nasucul i-a cam dat de furca.
Dupa ce ne-am facut bine am fost in vizita la Miruna
ca nu ne mai intalnisem de ceva vreme.Au debandat baietii mei casa...mama Mirunei a avut mult de munca dupa ce am plecat noi,sunt sigura.Hi,hi.

Apoi ieri ne-am incumetat sa iesim putin afara pentru ca era foarte frumos,insa batea un vant puternic si rece;asa cum se intampla in Hamamatsu.Gemenilor se pare ca le-a priit plimbarea pentru ca au dormit neintorsi inca de la ora 21.00.


10 noiembrie 2008

O noua petrecere


Ieri a fost ziua gemenilor...ziua de nume;pentru ca pe Naoki il mai cheama si Mihai,iar pe Ryuji Gabriel.Se pare ca luna asta o tinem numai in petreceri.Hi,hi.
Nu am sarbatorit pentru ca tati a lucrat pana tarziu;am iesit putin astazi in oras dar fiind o vreme urata nu am facut decat niste cumparaturi si,binenteles,cadouri pentru sarbatoriti.Ne-am incumetat iar,din pacate,sa mergem la restaurant.Au "daramat" tot pe-acolo,mai ales Ryuji care a mancat cel mai mult dintre noi.Apoi,dupa ce si-a pus stomacelul la punct a inceput ora de gimnastica.Desi merge bine singur in picioare,prin restaurant a mers doar taras si trancanea incontinuu.A amuzat pe toata lumea de pe-acolo.
Naoki,a stat cumintel langa tati,a mancat ce i-a fost servit si apoi a urmarit atent tot ce era prin restaurant.

6 noiembrie 2008

8 ANI

Ieri am avut aniversarea a 8 ani de casnicie.Ce repede au trecut.Am primit vizita Mirunei cu mami si tati.Dupa ce au plecat,am bagat bebeii la somnic si am sarbatorit in doi.Ce frumos e sa fii indragostit.Se pare ca tati nu a uitat de aniversare,mi-a cumparat pana si flori.Hi,hi.
Baietii cresc;Ryuji nu are stare un minut,dar nici Naoki nu se lasa mai prejos.Au fost vreo 2-3 saptamani in care au fost foarte neastamparati.Au deja programele TV preferate,mancarica preferata...De obicei,ce vrea unul nu vrea celalalt si invers.

17 octombrie 2008

Emotionant

Am gasit mai devreme un filmulet emotionant.Mi-au dat lacrimile cand l-am vazut,mi-a rascolit toate amintirile.Mi-am amintit,parca,fiecare moment din cele 4 luni cat au fost baietii mei internati la NICU.(terapie intensiva)Si m-a facut sa ii multumesc, inca o data,lui Dumnezeu pentru ca a avut grija de ei si i-am putut lua acasa sanatosi.

4 octombrie 2008

In sfarsit,un anisor

Ieri,3 octombrie baietii au implinit un anisor corectat.S-au nascut prematur pe 7 iulie 2007,dar ar fi trebuit sa se nasca in 3 octombrie 2007.
Nu am sarbatorit pentru ca tati a lucrat pana tarziu...dar ne-am distrat in formatie de trei asa cum am putut.
Desi a venit toamna,afara este inca cald.Profitand de vremea frumoasa,zilele trecute am fost tot pe la plimbare.Hi,hi.

13 septembrie 2008

A venit toamna

Afara nu mai e asa cald si acum putem iesi destul de des.Asta daca ne permite programul,binenteles.
Ryuji parca se face tot mai cuminte...mi-e si frica sa ma bucur,ca nu orice vis frumos tine foarte mult.E foarte bucuros ca are deja 8 dintisori si toata ziua rade.
Sta deja in picioare si nesustinut...nu cred ca mai avem mult de asteptat pana va face singurel primii pasi.

Naoki sta deja si el in picioare daca se sprijina de ceva,dar inca nu se ridica singurel decat daca chiar are nevoie sa o faca.De exemplu daca ii pun ceva pe canapea ce il intereseaza se ridica singurel.Seamana cu tati;comoditatea e pe primul loc!
Am deja baieti mari,au facut 11 luni corectate.Mananca tot ce le dau si au un program foarte ordonat de somn;ziua dorm cam 2-3 ore,iar seara adorm putin dupa ora 22.Sunt asa mandra de ei ca sunt frumusei foc.
Maine si poimaine avem program incarcat,primim vizita de la niste prieteni din Takayama.E vorba de Flori care vine cu baietii,sora si nepotica ei.



30 august 2008

Multe plimbari

Luna asta ne-am plimbat foarte mult.Naoki a fost pentru prima data cu autobuzul;am fost doar noi doi intr-o duminica prin centrul orasului la niste cumparaturi.Mai tarziu au venit si Ryuji si tati.Am fost doar cu Naoki,pentru ca Ryuji se plictiseste foarte tare cand iesim afara si incepe imediat sa planga;nu ii place sa stea mult timp in carucior.Naoki a fost foarte cuminte si se minuna la fiecare lucru interesant si nou vazut.

Apoi acum 3-4 zile am fost in Jusco,un supermarket destul de aproape de noi.Am mers pe jos cu carutul,am facut 40 minute,am avut de traversat un parc frumos.Au dormit in carut amandoi,iar dupa ce s-au trezit,in magazin s-au pus pe vorba.Nu se mai opreau din trancanit...erau asa haiosi,toata lumea ii privea amuzata.
A,si am uitat sa scriu,saptamana trecuta tati mi-a dat voie sa merg singura la film si a stat el cu baietii.Am reusit sa vad,in sfarsit un film ce imi doream ce mult timp sa il vad:"Sex and the City".Mi-a placut foarte mult,daca aveti ocazia sa il vedeti,nu ezitati sa o faceti.Dar parca m-am simtit asa ciudat sa fiu singura fara baietii mei si mi se parea atata liniste.Dar asta este lucrul ce mi-l voi permite sa il fac de acum inainte odata la 2-3 luni macar:sa merg sa vad un film care imi place si care ma relaxeaza.

23 august 2008

Ce repede trece timpul

Ma gandeam ce repede trece timpul...parca ieri ii aduceam pe baieti de la spital si erau asa mici si plapanzi.Mi-era si frica,parca,sa ii ating.
Cand ma uit la ei ce mari s-au facut,ma intreb cum a trecut asa repede timpul.

De cateva zile,mai bine zis saptamani,parca m-a cam parasit inspiratia...nu am mai scris nimic pe blog.
Gemenii cresc frumos;Ryuji mai are putin si merge singur,e foarte fericit ca poate gusta fel si fel de fructe si legume.Deh,deja are 6 dintisori,la fel ca Naoki.
Cand ma trezesc dimineata,el este deja in patut in picioare si ma cauta din priviri.Dimineata este singurul moment al zilei,in general,in care este mai cuminte.
Pe cat este de dulce,pe atat este de rasfatat.Ii ia toate jucariile lui Naoki,se urca pe el,il calca pe manute ...si dupa toate asta,zambeste satisfacut.Parca imi spune:"va arat eu cine este seful aici".Sa atasez o fotografie demonstrativa.Hi,hi,hi.


Naoki,inca nu se ridica singur in picioruse asa ca dimineata sta in fundulet.Cand ma vede zambeste atat de dulce...
El este la fel de cuminte ca si pana acum,trec si 2-3 zile fara sa il aud plangand.
Daca pana acum accepta ca Ryuji sa ii ia toate jucariile,acum nu o mai face.Se "lupta"mereu cu Ryuji.Ieri s-au luat la harta pentru un cub de gheata...nici unul nu a castigat caci se topise cubul si ei erau asa dezorientati.

6 august 2008

Povestea nostra in fotografii

Click to play Povestea noastra
Create your own slideshow - Powered by Smilebox
Make a Smilebox slideshow

1 august 2008

Ce veseli suntem

Astazi au fost amandoi foarte veseli.Nu am putut face nimic prin casa ca toata ziua s-au tinut dupa mine.

28 iulie 2008

O saptamana plina


Saptamana trecuta a fost o saptamana cam ocupata pentru gemeni.
Am iesit la cumparaturi,unde Ryuji a fost mai cumintel.Naoki deja s-a obisnuit cu supermarketul,astfel incat sta linistit in carucior si se uita atent peste tot.

Am fost,pentru prima data,cu taxiul numai eu si gemenii.A fost greu...mai ales cand am coborat scarile cu amandoi odata in brate si cu geanta cu laptic si cele trebuicioase.Ryuji a fost foarte neastamparat in masina,nu mai avea rabdare.
Am fost in vizita la Miruna;ce bine s-au simtit amandoi,le-a placut foarte mult;mai ales ca s-au putut juca cu tot felul de jucarii.

Duminica,tot pentru prima data,am fost pe plaja.Ne-am intalnit cu o persoana foarte draga mie,pe care imi doream de mult timp sa o cunosc.Este vorba de Irina,o fata din Nagoya,care are o papusica dulce de fetita.A fost prima iesire asa de lunga;am lipsit de-acasa vreo 4 ore.La intoarcerea acasa,amandoi au adormit istoviti in masina.





20 iulie 2008

Despre articolul postat

Articolul pe care tocmai l-am postat,este un articol mai vechi ce l-am luat de pe www.agora.ro si este scris de Luiza Sandu.Sper ca nu am suparat pe nimeni pentru ca l-am postat aici,dar mi-a placut foarte mult cum este scris.

Un articol care mi-a placut


Liniştea florilor de cireş
de Luiza Sandu

--------------------------------------------------------------------------------

De când m-am întors din Japonia, nu am văzut un jurnal de ştiri cap coadă. Eram curioasă să aflu ce s-a mai întâmplat în ţară în timpul cât am lipsit, dar am constatat că nu s-a schimbat nimic. Aceleaşi ştiri despre inundaţii şi case distruse de ape, aceleaşi imagini cu accidente cumplite. Da, ştiu, ce altceva să vedem la televizor, dacă realitatea care ne înconjoară ne obligă să ţinem ochii deschişi şi să privim aproape nepăsători tot acest spectacol trist?

În Japonia, principalul jurnal de ştiri începe cu imagini ale cireşilor înfloriţi sau cu transmisiuni live din diverse grădini pline de flori. Afli câte feluri de cireşi sunt, care sunt culorile predominante ale florilor sau cât la sută din cireşii din Japonia au înflorit până la acel moment. Unui străin, programul televiziunilor publice japoneze, nu îi spune nimic. Toate emisiunile sunt concursuri, care de care mai ciudate. Nu îţi dai seama când se termină unul şi începe altul.

La prima vedere, ai putea crede că Japonia ori este ţara în care nu se întâmplă nimic, ori televiziunile încearcă să spele creierele cetăţenilor ei. De data aceasta, adevărul NU este undeva la mijloc. Adevărul este că japonezii sunt unici în lume, pentru că încă mai au acea naivitate de copii, pentru că se bucură la vederea unei flori, pentru că oraşele lor sunt atât de curate, încât ai impresia că sunt desenate; sunt unici în sinceritatea cu care îţi zâmbesc, pentru căldura care le vine din suflet când îţi vorbesc, pentru că îţi mulţumesc frumos dacă îi întrebi ceva sau dacă te-ai oprit să cumperi din magazinul lor, pentru că nu claxonează dacă maşina din faţă nu a luat startul ca la Formula 1 la culoarea verde a semaforului. Sunt unici pentru că aşteaptă răbdători şi trei ore la o coadă la EXPO 2005, în frig, să vadă spectacolele pregătite de Toyota, Hitachi, Toshiba sau de către standurile ţărilor prezente la expoziţie şi, mai ales, pentru că se adună cu mic cu mare, pe înserat, sub cireşii înfloriţi, să admire liniştiţi florile roz, să ciocnească un pahar cu vin şi să mănânce cu poftă.

În vizită la unul dintre cele mai cunoscute castele din Japonia, castelul din Okayama, îmi aduc aminte că am avut o reacţie pur românească de suspiciune când un japonez de vreo 50 de ani, ne-a întrebat, văzând că suntem străini, dacă vrem un ghid. Primul lucru la care m-am gândit a fost cât costă. Nu am spus nimic însă şi am acceptat. Omul ne-a povestit despre fiecare colţişor de grădină, ne-a vorbit într-o engleză aproape impecabilă despre istoria castelului şi ne-a invitat apoi să-l vizităm. Nu a costat nimic, evident. Era un serviciu pe care ni l-a făcut din amabilitate. Şi acesta nu este singurul exemplu. Unul dintre paznicii de la alt castel, de data aceasta din Hiroshima, deşi nu ştia mai deloc limba engleză a vrut neapărat să ne prezinte casa pe care o vizitam. Din aceeaşi amabilitate. Şi, tot din aceeaşi amabilitate, un japonez s-a oferit să ne ghideze cu maşina pe străzile întortocheate din Himeji, pentru că rătăcisem drumul spre hotel.

E greu să te obişnuieşti cu toată această amabilitate, e greu să uiţi să fii suspicios, să te întrebi care ar fi scopul ascuns al unui anumit serviciu gratuit. Eu am încercat să nu uit, pentru că ştiam unde mă întorc. Şi primul şoc al întoarcerii nu l-am avut în România, ci la Paris, pe aeroportul internaţional Charles de Gaulle, când m-au izbit indiferenţa politicoasă şi rece a vânzătorului de la care am cumpărat un sandviş şi scaunele mizerabile, pline de firimituri din terminalele de aşteptare.

Poate că japonezii sunt naivi deoarece se mai bucură încă la vederea unei flori, poate că respectă prea mult regulile şi stau la coadă până şi în staţiile de metrou sau de autobuz. Noi am uitat să ne bucurăm de simplul fapt că trăim. A admira o floare nu costă nimic, decât poate câteva minute din viaţa noastră. Aşadar, ce veţi alege? Cum veţi gestiona minutele din viaţa voastră? Le daţi la schimb pentru câteva imagini cu cadavre pe autostrăzi sau pentru a privi o floare...?

© eWeek România, o publicaţie Agora Medi

19 iulie 2008

Suntem raciti

Joi noaptea am observat ca Ryuji respira foarte greu.Ieri starea lui s-a inrautatit;are nasucul infundat si stranuta tot timpul.
Este pentru a doua oara cand este racit,prima data a fost cand era foarte micut.
Ieri am avut o noapte foarte grea pentru ca nu putea respira si se trezea din somn plangand.Si Naoki a inceput sa dea semne de raceala azi-noapte.Il luam in brate pe unul,ii desfundam nasucul cu pompita si il leganam pana adormea;il puneam in patut si,parca la comanda,se trezea celalalt.Asa a fost pana pe la ora 3 dimineata cand au adormit.Azi o zi grea pentru Ryuji,care a marait tot timpul.Dar a fost bine ca a mancat si nu a refuzat nici lapticul.Naoki a fost in toane foarte bune,desi il supara putin nasucul,si a chiuit toata ziua.Hi,hi...Era,probabil,bucuros ca se poate juca singur cu toate jucariile.

Bebelina dulce din poze este Miruna,fetita unei bune prietene.

8 iulie 2008

La multi ani,samurashii mei dragi!


Astazi ingerasii mei au facut un anisor.A fost o zi frumoasa care a trecut foarte repede.Tati fiind la lucru,nu am putut sarbatori cum se cuvine si am lasat acest lucru pentru duminica.
Desi ne-am asteptat sa primim niste vizite de la cativa prieteni,se pare ca ne-au uitat;astfel ca singura persoana care ne-a vizitat a fost o persoana foarte draga mie,Megumi.Ea este o mamica japoneza cu un suflet foarte bun.Vizita ei m-a surprins foarte placut,sa fiu sincera.
In rest,am stat in casa si ne-am jucat toata ziulica.Tati a venit tarziu si nu am avut timp decat de cateva pozici.Parca stiind ca este ziua lor,au stat trezi pana dupa miezul noptii.Ryuji ne-a dat multa bataie de cap inainte de a adormi.(ca de obicei,hi,hi)
Vreau sa multumesc tuturor celor care ne-au felicitat,fetelor de pe "Japonika" si de pe forumul "Despre copii."
A trecut si aceasta zi pe care am asteptat-o atat de mult.
LA MULTI ANI,INGERASII MEI!VA PROMIT CA VOI FACE TOTUL CA SA FIU O MAMICA CAT MAI BUNA PENTRU VOI!MAMI SI TATI VA IUBESC FOARTE MULT!


3 iulie 2008

Aproape un an...


Mai avem putin si facem un anisor!Ce repede a trecut timpul,nu imi vine sa cred.
Ryuji,nu are stare o clipa;se ridica deja in picioare daca se sprijina de ceva.E intr-o agitatie continua;se plictiseste imediat de orice,plange din orice,trancaneste tot timpul.Cuvintele lui preferate sunt "PAPA"(ceea ce in japoneza,inseamna tata) si TATA.Toata ziua turuie prin casa.Cand aude putin zgomot,fuge la usa de la bucatarie si striga "tata-tata".E asa dulce!Ieri am fost la un magazin mai mare destul de aproape de casa,am iesit cu niste prieteni mai vechi.S-a plictisit imediat si a tot marait pe-acolo;cand vedea ceva care i se parea interesant,se oprea din plans si se uita,apoi isi amintea dupa mult timp ca a uitat sa planga.Era foarte haios.
Naoki,e un dulcik cuminte.E linistit,mereu zambeste si sunt zile intregi cand nu il aud plangand.El cand se enerveaza se mai cearta cu mine,si el trebuie sa aiba ultimul cuvant.Hi,hi.E foarte comod,ii place doar sa stea pe burtica si sa se uite la TV.Cand Ryuji plange,se duce acolo langa patutul lui si il face mereu sa rada.El nu spune decat MAMA.Noaptea,in schimb,are chef de vorba;face tot posibilul sa ne trezeasca sa stam cu el.Nu plange,dar ma striga "mama-mama".
Ii place foarte mult pe-afara si e interesat de tot ce vede.
Sunt gemeni,dar sunt atat de diferiti.A creste singura gemeni este un lucru greu,intr-adevar.Dar cand ii vezi sanatosi si veseli...e un sentiment unic,care nu poate fi descris in cuvinte.Acum sunt asa dulci cand incearca sa se imbratiseze si se pupa unul pe celalalt.

18 iunie 2008

Amintiri...(2)







Citeam undeva ca "esentele tari se tin in sticlute mici".Inclin sa cred acelasi lucru despre baieteii mei.Pentru ca erau atat de micuti si slabuti la nastere...

Eu am stat internata doar o saptamana,apoi i-am lasat singuri acolo, dar mergeam zilnic la ei sa le duc laptele de san ce il storceam singura,acasa,din 3 in 3 ore.

A fost greu...foarte greu sa ii vezi acolo in incubator,avand manutele si piciorusele pline de tot felul de firulete.Dar nu vreau sa va intristez.

Am avut norocul sa intalnim la acest spital niste doctori extraordinari cu un suflet minunat.Si acum,cand mergem la control se bucura ca ii vede pe gemeni mari si sanatosi.

Naoki a fost mai bolnavior decat Ryuji;in spital a facut cateva crize de apnee(apnee este oprirea temporara a respiratiei).Apoi,la 2 saptamani de la nastere a facut o infectie puternica;o infectie ca si surioara lui.I-au oprit lapticul si ii administrau doar medicamente.Parca simteam ca timpul s-a dat inapoi;erau aceeasi medici ca acum 2 ani,aceeasi sala,acelasi spital,aceeasi infectie tot la 2 saptamani de la nastere.Tin minte ca nu puteam dormi,stateam si ne rugam la Dumnezeu sa nu fim sunati de la spital si sa ni se spuna ca au aparut alte complicatii.

Dar Naoki a reusit sa treaca si peste asta...doar e "mini-samurai",nu?

La 4 luni de la nastere ni i-au dat acasa;eram atat de emotionata,fericita.In sfarsit,venise momentul ce il asteptasem atata timp.Era 3 noiembrie 2007.

Bucuria externarii lor,a culminat cu cea mai mare dezamagire ce am avut-o in viata mea,o dezamagire venita din partea unor persoane foarte dragi mie,pana atunci.O dezamagire care m-a adus in pragul unei depresii nervoase.Eram singura,simteam ca nu am pe nimeni,ca nimanui nu ii pasa de noi.

Eram singura,ma temeam pentru gemeni,ma temeam ca nu voi fi o mama buna;dar stiam ca nu ne au decat pe noi,pe mine si pe tati si ca trebuie sa fim tari pentru ei.Vreo 3 luni nu am avut voie sa ii scot din casa pentru ca era periculos daca luau virusul RS,fiind iarna.E un virus care poate fi fatal prematurilor;pana in luna aprilie au facut lunar un vaccin pentru a ii proteja de el.Treceau si 5-6 saptamani fara sa ies macar pana in fata blocului,cand bebeii dormeau ieseam putin in balcon.

Naoki a mai suferit de atunci 2 operatii de hernie ombilicala si inghinala.

Ryuji trebuia si el operat pentru ca era mereu constipat;ii faceam clisma de 2 ori pe zi.Doctorii banuiau ca sufera de sindromul colonului iritabil,dar nu a fost asa.



Dar acum,cand imi amintesc toate astea...parca au fost de mult,de foarte mult timp.

Cand ii vad cat de veseli sunt,cat de puternici ...parca aceste lucruri nu s-au intamplat.

Ii multumesc,in primul rand,bunului Dumnezeu ca sunt sanatosi.Apoi ii multumesc sotului meu,care e un om minunat si mi-a aratat,atunci cand am avut nevoie de el,ca ma iubeste foarte mult si ca ma pot bizui oricand pe el.E un om care mi-a aratat ca nu sunt singura,un om care mi-a daruit cel mai frumos cadou ce l-as fi putut primi:acesti ingerasi minunati.











11 iunie 2008

Amintiri...(1)



Ziua de 8 februarie are o insemnatate speciala pentru mine.Nu numai pentru ca este ziua de nastere a Cristinei,sora mea mai mica,ci si pentru faptul ca atunci am aflat ca sunt insarcinata.Era 8 februarie 2007.
M-am bucurat nespus de mult desi,undeva in sufletul meu,simteam ca nu sunt inca pregatita psihic.Pe 24 septembrie 2005,fiind insarcinata in 23 saptamani mi s-au rupt ligamentele si am nascut prematur o fetita,Ayumi.Necantarind decat 460 grame,la 16 zile de la nastere inima ei s-a oprit...A fost pentru prima si ultima oara cand mi-au dat-o in brate.Doctorii mi-au spus ca nu mai o pot salva si ar fi bine sa isi simta mamica aproape macar pentru cateva secunde.In momentul in care am luat-o in brate,respira inca...era atat de frumoasa.Nu pot descrie ce am simtit atunci,dar e clar ca ceva s-a rupt in sufletul meu pentru totdeauna.Si,orice s-ar intampla,ea este si va ramane fetita mea draga.
Am fost atentionata atunci de doctor ca,este posibil,ca si la urmatoarea sarcina sa fie o nastere prematura.Si iata ca,asa s-a intamplat.
Sarcina a decurs foarte bine;fara greturi,varsaturi si altele.Din saptamana 18-19,aveam cateodata contractii dureroase,nu foarte dese.Mi s-a dat un tratament puternic si mi s-a recomandat repaus la pat.
Am sarit peste socul ce l-am avut la aflarea vestii ca sarcina este gemelara;asta pentru ca nici eu si nici sotul meu nu am avut gemeni in familie.Eh...pe atunci inca nu stiam deosebirea dintre gemeni vitelini si bivitelini(gemenii adevarati sau gemenii falsi).
La 25 saptamani eram foarte emotionata pentru ca aveam programata ecografia morfologica cand,mi se promisese,ca imi vor spune si sexul bebeilor.Totul a decurs bine,doamna de la ecograf m-a asigurat ca sunt amandoi sanatosi si ca,unul dintre ei este sigur baiat.La celalalt nu s-a putut vedea ca nu prea avea stare bebele,era tot intr-un dans.(sigur era Ryuji!)Hi,hi.
Eram fericita ca ii voi da aceasta veste tatalui meu care isi dorea foarte mult un nepotel.Deh...avea deja 5 fete!
Am iesit bucuroasa cu pozele de la ecograf si am intrat in cabinetul doctorului.Dupa control mi-a spus ca va trebui sa fiu internata de urgenta pentru ca am colul deschis.In mai putin de 2 ore eram deja in perfuzii.
Au trecut 2 saptamani jumatate in care eram in fiecare zi consultata si monitorizata.
Eu tot ma razboiam cu doctorul sa imi dea drumul acasa,ca mi se inchise colul si nu mai aveam contractii.In plus,peste cateva zile venea in Japonia si sora mea Elena sa ma ajute.
Bine a facut Matsushita-Sensei ca nu mi-a dat drumul acasa pentru ca in dimineata zilei de 7 iulie(este ziua de nastere a tatalui meu),la ora 5 AM mi s-a rupt apa in timp ce dormeam.
Am fost dusa in cabinetul docorului care m-a asigurat ca bebelusii sunt bine si ca,desi este mult prea devreme,va trebui sa facem cezariana.Sarcina avea 27 saptamani si 3 zile.Eram atat de speriata,simteam ca se intoarce timpul.In momentele alea as fi dat orice ca baieteii mei sa mai stea macar cateva zile in burtica.Operatia a decurs bine,am fost treaza pe parcursul celor 58 de minute cat a durat.
Primul a fost scos Naoki pentru ca el rupsese apa.S-a nascut la ora 10.01;avea 954 grame si 34 centimetri.
A urmat Ryuji,la ora 10.03 avand 1004 grame si 35 centimetri.
Va invidiez pe voi,mamicile care ati trait acel sentiment minunat de ati strange puiutul la piept dupa nastere.Eu nu am avut parte de acest moment;micutii au fost luasi si dusi repede la control.Au fost adusi apoi,la o jumatate de ora in incubator;nu am reusit sa ii vad foarte bine si nu le-am auzit plansetul.Eram atat de micuti si de slabuti...si,Doamne,atat de neajutorati.
Ma gandeam atunci ca cifra 7 poate le va purta noroc.Nascuti la 27 saptamani,pe 7.07.2007,eu aveam 27 de ani si 7 ani de casatorie...
Dar nu stiam ca greul de-abia atunci incepe.

8 iunie 2008

Doi frumosi smecheri

V-am citit si v-am vazut si pozele. Doi baieti frumosi tare si nazdravani! Pupici de la Maria si Rocsana.

7 iunie 2008

10 intrebari stupide despre gemeni



Gemenii sunt adesea o curiozitate pentru marea majoritate a oamenilor. Acestia ii opresc pe parinti pe strada si le pun tot felul de intrebari: despre asemanare, imbracaminte, obiceiuri. Site-ul about.com a alcatuit o lista cu cele mai stupide intrebari puse vreodata.

1. „Sunt gemeni?”. Aceasta este una dintre primele intrebari pe care le pune cineva cand vede ca doi copii ca seamana ca doua picaturi de apa. Desi este inofensiva, poate deveni uneori enervanta. Si asta pentru ca raspunsul este atat de evident sau pentru ca o data ce raspundeti, urmeaza o alta intrebare la fel de stupida.

2. Sunt identici? . Din oaresce motive, oamenii vor sa clasifice gemenii in identici sau nu. Majoritatea stiu ca sunt doua tipuri de gemeni, dar, de fapt, habar n-au ce inseamna asta.

3. Care e mai mare? . Ordinea in care s-au nascut nu este relevanta. Este de vorba de cateva minute, nu cine stie cat timp ca sa se intample ceva important, incat sa le afecteze personalitatile.

4. Care dintre ei este cel cuminte? . Nu exista copil care sa fie doar foarte cuminte sau foarte rau. Desigur, sunt momente cand unul este un ingeras si celalalt nu, dar asteptati cinci minute si rolurile se vor inversa.

5. Ati mai avut gemeni in familie? . Este dificil sa explici ce determina sarcina multipla si de ce este sau nu ereditara. De obicei, cand oamenii pun o asemenea intrebare, le pasa prea putin de raspunsul primit, ei vor sa impartaseasca propriile povesti.

6. Cum se face ca numele lor nu se potrivesc? . Rar sunt parintii de gemeni care aleg nume care sa sune „de gemeni”. Asa ca cei care intreaba sunt dezamagiti ca numele nu rimeaza sau nu incep cu aceeasi litara.

7. Cum ii deosebiti? . Daca sunt identici - si chiar daca nu sunt - aceasta este o intrebare destul de frecventa, generata uneori de politete, iar alte ori de curiozitate. Unii vor sa stie cum sa-i identifice si distinga pe copiii care seamana izbitor unul cu altul.

8. Ati nascut “natural”? . Este o intrebare extrem de personala, pe care nu ar trebui s-o puna orice strain. Ea poate fi interpretata: oamenii vor sa stie cum au fost conceputi micutii (de ex. prin fertilizare artificiala) sau cum a fost nasterea (vaginala vs. cezariana).

In ambele cazuri, nu-i treaba nimanui si nu este politicos sa intrebi daca nu esti ruda sau prieten apropiat.

9. Comunica printr-un limbaj numai de ei stiut? . Ca orice indivizi care au o relatie extrem de apropiata, gemenii pot dezvolta paternuri de comunicare numai de ei stiute. Motivul pentru care aceasta intrebare nu-si are locul este acela ca oamenii ii intreaba pe parinti despre copii care sunt destul de mici ca sa dezvolte vreun limbaj propriu.

10. Ii imbracati intotdeauna la fel? . Sa imbraci la fel gemenii este o problema delicata. Unora le place, altora, nu. Unii parinti o fac, altii nu. Dar, din anumite motive, oamenii inclina sa creada ca gemenii nu sunt gemeni daca nu sunt imbracati la fel. Vorba ceea: „Haina nu-l face pe om”. Ei bine, nici pe gemeni.

2 iunie 2008

1 Iunie-La multi ani tuturor copiilor


A fost o zi foarte frumoasa ieri,1 iunie.Si pentru ca a fost si tati acasa,am profitat putin si am iesit la plimbare si la niste cumparaturi.
Ryuji,ca de obicei,nu a fost prea incantat de iesire;spre deosebire de Naoki,care e tot un zambet cand iesim afara.Ryuji a ramas cu tati in masina de cateva ori,iar eu am colindat impreuna cu Naoki magazinele.Era randul lui,ca data trecuta fusesem cu Ryuji.
Sunt foarte bucuroasa ca au inceput sa manance cam orice si nu mai fac mofturi ca inainte.Lui Ryuji ii place sa manance iaurt cu fructe,cartof dulce,capsuni,bostan;pentru Naoki la loc de cinste se afla pestele,clar.Japonez inrait,nu gluma!Hi,hi.
Zilele astea mergem la un nou vaccin,si vom merge pentru prima data la o clinica foarte aproape de casa.Pana acum am fost mereu la control la spitalul la care s-au nascut,Spitalul Seirei Hamamatsu;dupa parerea multora,cel mai bun spital din oras.Dar fiind un spital mare trebuia sa asteptam foarte mult mai mereu la control,asa ca ne-am hotarat sa mergem la clinica unde,speram noi,vom scapa mai repede si nu il vom mai plictisi pe "domnul Ryuji".

22 mai 2008

Primii dintisori



Ne-au aparut primii dintisori;atat Naoki cat si Ryuji au acum cate doi.Sunt asa de dulci cand zambesc...
Ryuji e foarte neastamparat,vrea tot timpul sa ii acord numai lui toata atentia.Nu are stare un minut,tot timpul e intr-o graba.Hi,hi.Sta linistit numai daca ii cand cantecelul favorit "A venit un lup din crang".
Naoki este mult mai linistit...parca incepe deja sa se comporte ca "fratele mai mare".Dar cateodata se enerveaza si nu mai se opreste din trancanit.Si daca,vreodata,indraznesc sa ii tin morala incepe sa se certe cu mine.E foarte haios.
Insa ocupatia lui principala este televizorul.Ii place sa se uite la ora de laptic si daca ii place de o anumita persoana incepe sa rada.

1 mai 2008

1 Mai "muncitoresc"

Nu prea am avut inspiratie in ultimul timp,asa ca nu am mai scris.
Saptamana asta este o saptamana asteptata de multi japonezi.Asa numita"golden-week" este sarbatorita cum se cuvine aici.Majoritatea companiilor au liber cateva zile.Spun(adica,scriu)majoritatea,pentru ca dragul meu sotior se abate de la "regula".Ca de obicei,asa ca nu e un soc prea mare pentru mine.Adica nu are nici macar o zi libera;mai ales ca ultimele 2 duminici le-a lucrat.Dar,sa privesc spre soare(azi e cam innorat),ca este totusi 1 mai si trebuie sa fim binedispusi.Hi,hi.
Bebeii sunt foaaaaaaarte maraiti azi,dorm pe rand cateva minute,nu prea au chef de laptic si vor sa fie tinuti in brate.Am iesit si afara,dar Ryuji ne-a "ordonat" sa ne intoarcem repede acasa,ca nu prea are el chef de plimbare.Si ne-am conformat.
Naoki,inca de luna trecuta,ne cam da de furca cu diversificarea pentru ca nu ii place nimic din ce i-am dat pana acum.Ei,dar asa cum a spus domnul doctor...,rabdare si mult calm.Asta e ceea ce am eu nevoie,cred ca ati inteles,nu?

10 aprilie 2008

A trecut si sakura


E deja aprilie.Gemenii au facut deja 9 luni de la nastere(si 6 corectate)
Am inceput si diversificarea;asa cum ne asteptam,Naoki e foarte pretentios si face fete-fete cand ai dau mancare solida.Cu Ryuji nu avem probleme,mananca cam orice ii dau.Hi,hi.
Cu cat cresc mai mari imi dau seama cat de diferiti sunt.Naoki este mai calm,mai linistit,mai cuminte.Ryuji e tot timpul agitat,se misca in toate felurile,plange din orice si vrea sa fie mereu tinut in brate.E normal,doar este fratele mai mic.


26 martie 2008

Prima baita cu mami


Zilele astea i-am bagat,pentru prima data,in cada noastra de baie.Spre surprinderea noastra au fost foarte veseli si jucausi.Cand i-am scos au plans ceva timp.
Zilele astea am avut iesiri in fiecare zi;duminica in 4(pentru ca e si tati acasa),in zilele saptamanii doar noi 3.
Maine mergem la control si la vaccinul lunar.Sa vedem ce ne mai spune domnul doctor.