Prima postare din noul an

Desi am promis ca nu voi mai lipsi asa mult de pe blog,iata ca nu m-am tinut de cuvant.Trebuie sa recunosc ca mi-a fost mult mai usor sa incarc poze pe Facebook si am cam uitat de blog.

  Iata ca am trecut in noul an;sper sa fie un an nou cat mai bun pentru noi toti.
De Revelion nu am petrecut asa frumos ca in anii trecuti,ne-am promis sa recuperam anul viitor.Baietilor le-a placut foarte mult ca au putut sta pana la o ora tarzie si au putut manca tot felul de bunatati de pe masa bogata care ne-a cam costat muuuulta ,muuulta oboseala.Mult mai greu a fost debarasarea si spalatul vaselor,dar asta este o alta poveste.

Baietilor le place din ce in ce mai mult la cresa;s-au obisnuit cu doamnele educatoare si cu ceva colegi.(asa se pare)
Ryuji,ca de obicei,este foarte ocupat cu shinkansenurile;are o intreaga colectie deja.
Pe Naoki il pasioneaza cartile,jocurile interactive,jucariile educative.A inceput sa vorbeasca tot mai mult,asa ca mi-au disparut toate grijile ce le aveam in legatura cu el.

A venit Mos Craciun

 Anul acesta Mosul a facut o surpriza frumoasa baietilor;le-a adus tot ceea ce si-au dorit,doar o data e Craciunul,nu?
 Am sarbatorit frumos ,am baut sampanie ZAREA si am mancat cele mai bune sarmale mancate vreodata in Japonia.(multumim Ami).
Si ca sa fie un Craciun de neuitat,am ajuns si la karaoke unde baietii s-au distrat si au cantat mai mult decat ne-am fi asteptat noi.
Sa vedem cum se vor distra de Revelion;se aude ca va fi o seara super cu multa distractie.

Filmulete de la serbare

Asteptam Craciunul

Revenim dupa ceva pauza cu o postare mai scurta.
Baietii sunt bine,s-au obisnuit la cresa...dar parca tot mai bine e cu mami acasa.Sunt dimineti in care nu vor sa mearga la cresa si atunci stam toti trei acasa si ne jucam toata ziua.
Saptamana trecuta au avut prima serbare .Am avut noroc ca ne-a insotit si Ami si a imortalizat toate momentele frumoase.

Aniversarea a 10 ani de casatorie

Iar am lipsit ceva timp de pe blog;am tot amanat si uite ca a trecut aproape o luna.Repede trece timpul.Am facut un an de cand am devenit soferita cu acte in regula,cu ocazia asta am scapat si de semnul incepatorului,semn ce eram obligata sa il am pe masina.

Fara doar si poate cea mai importanta zi a fost 5 noiembrie 2010 cand am aniversat 10 ani de casatorie.Si era clar ca o asa zi nu putea trece fara sa fie sarbatorita.(e drept ca am sarbatorit-o pe 7 noiembrie,duminica)
Am dat o petrecere pe cinste;am inchiriat un barulet din centru,un barulet unde mergeam cu Takeshi in tinerete.Ha,ha,ha...Nu a fost o petrecere foarte mare,au fost 18 persoane dar am fost fericita ca am avut aproape persoanele dragi mie.Dupa petrecere am plecat la karaoke,unde am petrecut pana dupa 3 dimineata.A fost prima noapte in care am stat despartita de Naoki si Ryuji;i-am lasat la o cresa cu program non-stop si i-am adus acasa dimineata.
La final,multumesc tuturor persoanele care au fost cu noi duminica:Ami,Megumi,Jojo,Jorge,Laura,Diana,Gina,Rika,Hanna...cam atat ca oricum nu toti inteleg limba romana.

Prin parc

Am avut cateva zile cu baietii acasa si am mai iesit pe ici-colo cum ieseam inainte,cand baietii erau acasa cu mine zi de zi.Am mai iesit prin parc,la niste cumparaturi si ceva locuri de joaca.
Sunt bucuroasa ca baietii s-au obisnuit la camin,se pare ca le place.Educatoarele sunt foarte dragute,cresa este curata si micuta;nici nu se compara cu cealalta unde mergeau anul trecut.Din fericire,baietii nu au racit deloc de cand merg la cresa.Daca ma gandesc bine,este aproape un an de zile de cand nu au mai racit;ne-am facut mari si mult mai puternici.

Ne place la camin

Baietii s-au obisnuit,cat de cat,la camin;mai mult Ryuji ca Naoki inca plange mult cand ii duc.Ce sa facem?S-a obisnuit mult prea mult cu mami.Din pacate,se pare ca mami inca nu s-a obisnuit fara ei.
Eu am inceput sa lucrez cateva zile pe saptamana;ziua este prea lunga sa stau singura acasa,simt ca nu am cu ce o umple.Si imi este atat de greu fara ei...
Naoki a devenit mult mai comunicativ;despre Ryuji nu mai vorbesc.Toata ziua trancaneste;astazi vroia sa vorbeasca cu mama mea la telefon,asa ca am sunat-o pe mesenger si nu pot sa va redau in cuvinte ce haios a fost.:))))Atat el cat si Naoki,acel Naoki despre care mi se spunea ca este autist,acel Naoki care a inceput sa vorbeasca foarte tarziu.Acest Naoki acum vine sa ma imbratiseze si imi spune atat de dulce ca ma iubeste!Nimic nu ma poate rasplati mai mult decat momentul cand merg sa ii iau de la camin si amandoi,efectiv ma darama cu imbratisarile lor.
Doamne,iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai dat!