Amintiri...(1)

Ziua de 8 februarie are o insemnatate speciala pentru mine.Nu numai pentru ca este ziua de nastere a Cristinei,sora mea mai mica,ci si pentru faptul ca atunci am aflat ca sunt insarcinata.Era 8 februarie 2007.
M-am bucurat nespus de mult desi,undeva in sufletul meu,simteam ca nu sunt inca pregatita psihic.Pe 24 septembrie 2005,fiind insarcinata in 23 saptamani mi s-au rupt ligamentele si am nascut prematur o fetita,Ayumi.Necantarind decat 460 grame,la 16 zile de la nastere inima ei s-a oprit...A fost pentru prima si ultima oara cand mi-au dat-o in brate.Doctorii mi-au spus ca nu mai o pot salva si ar fi bine sa isi simta mamica aproape macar pentru cateva secunde.In momentul in care am luat-o in brate,respira inca...era atat de frumoasa.Nu pot descrie ce am simtit atunci,dar e clar ca ceva s-a rupt in sufletul meu pentru totdeauna.Si,orice s-ar intampla,ea este si va ramane fetita mea draga.
Am fost atentionata atunci de doctor ca,este posibil,ca si la urmatoarea sarcina sa fie o nastere prematura.Si iata ca,asa s-a intamplat.
Sarcina a decurs foarte bine;fara greturi,varsaturi si altele.Din saptamana 18-19,aveam cateodata contractii dureroase,nu foarte dese.Mi s-a dat un tratament puternic si mi s-a recomandat repaus la pat.
Am sarit peste socul ce l-am avut la aflarea vestii ca sarcina este gemelara;asta pentru ca nici eu si nici sotul meu nu am avut gemeni in familie.Eh...pe atunci inca nu stiam deosebirea dintre gemeni vitelini si bivitelini(gemenii adevarati sau gemenii falsi).
La 25 saptamani eram foarte emotionata pentru ca aveam programata ecografia morfologica cand,mi se promisese,ca imi vor spune si sexul bebeilor.Totul a decurs bine,doamna de la ecograf m-a asigurat ca sunt amandoi sanatosi si ca,unul dintre ei este sigur baiat.La celalalt nu s-a putut vedea ca nu prea avea stare bebele,era tot intr-un dans.(sigur era Ryuji!)Hi,hi.
Eram fericita ca ii voi da aceasta veste tatalui meu care isi dorea foarte mult un nepotel.Deh...avea deja 5 fete!
Am iesit bucuroasa cu pozele de la ecograf si am intrat in cabinetul doctorului.Dupa control mi-a spus ca va trebui sa fiu internata de urgenta pentru ca am colul deschis.In mai putin de 2 ore eram deja in perfuzii.
Au trecut 2 saptamani jumatate in care eram in fiecare zi consultata si monitorizata.
Eu tot ma razboiam cu doctorul sa imi dea drumul acasa,ca mi se inchise colul si nu mai aveam contractii.In plus,peste cateva zile venea in Japonia si sora mea Elena sa ma ajute.
Bine a facut Matsushita-Sensei ca nu mi-a dat drumul acasa pentru ca in dimineata zilei de 7 iulie(este ziua de nastere a tatalui meu),la ora 5 AM mi s-a rupt apa in timp ce dormeam.
Am fost dusa in cabinetul docorului care m-a asigurat ca bebelusii sunt bine si ca,desi este mult prea devreme,va trebui sa facem cezariana.Sarcina avea 27 saptamani si 3 zile.Eram atat de speriata,simteam ca se intoarce timpul.In momentele alea as fi dat orice ca baieteii mei sa mai stea macar cateva zile in burtica.Operatia a decurs bine,am fost treaza pe parcursul celor 58 de minute cat a durat.
Primul a fost scos Naoki pentru ca el rupsese apa.S-a nascut la ora 10.01;avea 954 grame si 34 centimetri.
A urmat Ryuji,la ora 10.03 avand 1004 grame si 35 centimetri.
Va invidiez pe voi,mamicile care ati trait acel sentiment minunat de ati strange puiutul la piept dupa nastere.Eu nu am avut parte de acest moment;micutii au fost luasi si dusi repede la control.Au fost adusi apoi,la o jumatate de ora in incubator;nu am reusit sa ii vad foarte bine si nu le-am auzit plansetul.Eram atat de micuti si de slabuti...si,Doamne,atat de neajutorati.
Ma gandeam atunci ca cifra 7 poate le va purta noroc.Nascuti la 27 saptamani,pe 7.07.2007,eu aveam 27 de ani si 7 ani de casatorie...
Dar nu stiam ca greul de-abia atunci incepe.