This is it

Da,asa suna titlul ultimului film marca Michael Jackson.
Ieri am ajuns si eu ,in sfarsit,sa il vad pentru ca imi doream foarte mult.Tati stiind acest lucru,a ramas acasa cu baietii si eu am putut merge singura la cinema unde,fie vorba intre noi,nu mai ajunsesem de ceva vreme.
Si cum pirateria nu are cautare printre japonezi,nu m-am mirat foarte tare pentru ca sala de 300 si ceva de locuri era aproape plina.Deh,nu toata lumea fura filme de pe net.Asta e un alt lucru pe care il apreciez foarte mult la japonezi.
Una peste alta,acest film a meritat toti banii(adica 1800 yeni cat costa un bilet).
Am inteles ca nu va rula decat 2 saptamani in cinematografe,asa ca ...grabiti-va.

Crestem

Baietii cresc si pe zi ce trece invata cat mai multe lucruri.
Ryuji a inceput sa vorbeasca tot mai mult;a memorat cateva cuvinte pe care le pronunta aproape perfect:T-shirt,peeman,Minnie,Mickey,ichigo(capsune),yadaaa,arigatou(multumesc)...Oooo,kirei(ooo,ce frumos!)E dulce foc cand il striga pe Naoki,nu ii poate pronunta numele corect si ii spune Aoki.
In rest,ii place mult sa danseze si sa ii citesc.Toata ziua ma urmareste prin casa cu cate o carte in mana.
Naoki s-a schimbat foarte mult.A devenit mai galagios si mai suparacios.Se cearta mereu cu Ryuji pe jucarii.Dar ce gemeni nu fac asta?El vorbeste mai putin si face mai multe.Seamana cu tati.Hi,hi.El a ramas la mai vechile lui preocupari:desenul si masinile.

De ce nu sunt romanii ca japonezii

O emisiune interesanta,pentru cei care vor sa stie mai multe despre Japonia.Este vorba despre "Ne vedem la TVR",emisiune difuzata in 3 octombrie 2009.
Daca vreti sa o urmariti,intrati aici

(emisiunea este impartita in doua parti)
Vizionare placuta!

Naoki

Asta ca sa vedeti ca si Naoki poate fi suparat.(pentru ca mereu m-am "laudat" numai cu Ryuji)

Mini-vacanta in Takayama

Saptamana trecuta am reusit sa ajungem,in sfarsit,in Takayama.Un oras situat la peste 250 km de noi.Acolo locuieste Flori si ii promisesem de ceva timp ca o vom vizita.
Am avut cateva emotii pentru ca era pentru prima data cand plecam la un drum asa lung cu baietii si pentru prima data cand ne cazam la hotel.Dar ne-am descurcat mai usor decat ne-am asteptat.Baietii au stat cumintei in scaunelele lor de masina pe parcursul intregului drum.
La hotel au tot alergat prin camera si au scotocit peste tot.Mai greu a fost sa ii adormim in futoane,ei fiind obisnuiti sa doarma in patuturile lor.
A doua zi am facut un gratar si s-au simtit bine,au alergat in voie peste tot.Cel mai mult i-a incantat RISU NO MORI,un loc special amenajat unde sunt multe veverite.
Au fost 3 zile frumoase dar si foarte obositoare.

Poveste

Cele mai multe femei devin mame accidental, altele vor, putine datorita presiunii sociale si cateva din obisnuinta.
Anul acesta aproape 100 000 de femei vor deveni mame ale unor copii prematuri.
V-ati pus vreodata intrebarea cum sunt alese mamele copiilor prematuri?
Eu L-am vizualizat cumva pe Dumnezeu privind in jos spre Pamant si alegandu-si instrumentele de procreatie cu multa grija si prudenta. El se uita si isi instruieste ingerii care noteaza intr-un registru urias.
"Armstrong, Beth, baiat. Sfant protector. Da-i-l pe Gerard. El e obisnuit cu blasfemia."
"Forrest, Marjorie, fiica. Sfant protector, Cecilia."
"Rutledge, Carrie, gemeni. Sfant protector, Matei."
La sfarsit El da un nume unui inger si zambeste, "Da acesteia un copil prematur."
Ingerul e curios. "De ce tocmai aceasta, Dumnezeule? E atat de fericita."
"Intocmai", zambeste Dumnezeu, "As putea da un copil prematur unei mame care nu stie sa rada ? Ar fi crud."
"Dar are ea rabdare ?" intreba ingerul.
"Nu o vreau cu prea multa rabdare caci astfel s-ar ineca intr-un ocean de auto-compatimire si disperare. Odata cu prelucrarea socului si a resentimentului, ea se va descurca."
"Am privit-o azi. Ea are acea constiinta de sine si independenta, atat de rare si de necesare la o mama. Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va trebui sa se transpuna in viata lui si aceasta nu-i va fi usor."
"Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede in Tine." Dumnezeu zambeste, "Nu conteaza, pot sa repar asta. Aceasta este perfecta – are destul egoism."
Ingerul comenteaza - "Egoism? E cumva o virtute?"
Dumnezeu da din cap. "Daca nu se poate separa din cand in cand de copil, nu va supravietui niciodata. Da, iata o femeie pe care o voi binecuvanta cu un copil mai putin perfect. Inca nu-si da seama, dar va fi invidiata.
Pentru ea nu va fi firesc niciodata un "cuvant rostit". Ea va considera "un pas" ca fiind firesc. Cand copilul ei va spune "Mama" pentru prima data, ea va trai un miracol, si va sti aceasta!"
"Ii voi permite sa vada clar lucrurile pe care le vad... ignoranta, cruzime, prejudecata.... si-i voi permite sa se ridice peste acestea. Nu va fi niciodata singura. Eu voi fi langa ea in fiecare minut din fiecare zi din viata ei, deoarece ea Imi face lucrarea ca si cum ar fi aici la sanul Meu".
"Si cum ramane cu Sfantul protector?" intreba ingerul, cu condeiul ridicat in aer.
Dumnezeu zambeste, "Oglinda va fi de ajuns."


Aceasta poveste o am de la una din mamicile de prematuri de pe forumul "Despre copii".Mi-a placut foarte mult si am postat-o aici.Iti multumesc,Ayla.

La piscina

Ca tot spuneam ca vara si-a intrat in drepturi,astazi am fost cu baietii la piscina.Este o piscina noua ,nu foarte departe de casa.Daca la inceput Ryuji s-a speriat putin,dupa cateva minute nu ii mai puteai scoate din apa.
La intoarcere,ne-am oprit sa mancam si apoi au dormit mai mult de 2 ore.

In ultimul timp ma surprind placut pe zi ce trece;au inceput sa fie mai cuminti si sa inteleaga mult din ce le spun.Lui Naoki ii place mult sa deseneze si este atent la tot ceea ce fac eu.Ryuji,in schimb,este la fel de repezit si nu are stare un minut.

Daca vremea va tine cu noi,saptamana asta avem ceva planuri si niste plimbari mai departe de casa.