Ne place la camin

Baietii s-au obisnuit,cat de cat,la camin;mai mult Ryuji ca Naoki inca plange mult cand ii duc.Ce sa facem?S-a obisnuit mult prea mult cu mami.Din pacate,se pare ca mami inca nu s-a obisnuit fara ei.
Eu am inceput sa lucrez cateva zile pe saptamana;ziua este prea lunga sa stau singura acasa,simt ca nu am cu ce o umple.Si imi este atat de greu fara ei...
Naoki a devenit mult mai comunicativ;despre Ryuji nu mai vorbesc.Toata ziua trancaneste;astazi vroia sa vorbeasca cu mama mea la telefon,asa ca am sunat-o pe mesenger si nu pot sa va redau in cuvinte ce haios a fost.:))))Atat el cat si Naoki,acel Naoki despre care mi se spunea ca este autist,acel Naoki care a inceput sa vorbeasca foarte tarziu.Acest Naoki acum vine sa ma imbratiseze si imi spune atat de dulce ca ma iubeste!Nimic nu ma poate rasplati mai mult decat momentul cand merg sa ii iau de la camin si amandoi,efectiv ma darama cu imbratisarile lor.
Doamne,iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai dat!