Adevaruri si minciuni despre Japonia

Multă lume crede că Japonia este o ţară mică. De fapt, teritoriul său este mai mare decît al Germaniei şi aproape egal cu al Italiei. Populaţia Japoniei, de 125 milioane locuitori, este doar cu puţin mai mică decît a Rusiei. Pe plan politic, Japonia a fost mereu cea mai puternică ţară din Extremul Orient, deasupra Chinei, mereu măcinată de conflicte interne. Japonia nu se mîndreşte doar cu metropole uriaşe precum Tokyo, ci şi cu superbele sale peisaje, aici existînd absolut toate formele de relief. Există prejudecata că oraşele Japoneze au cea mai mare densitate de locuitori. În realitate, pe primele locuri se situează Manila (Filipine), Shanhai (China) şi Cairo (Egipt), Tokyo figurînd abia pe locul al 17‑lea, iar Osaka pe al 19‑lea. Mai mult, Japonia are doar 7 oraşe printre primele 100 din lume, în timp ce SUA, de exemplu, figurează cu 13. Mulţi se gîndesc la japonezi ca la nişte experţi recunoscuţi în arte marţiale. Incorect. În Japonia, elevii sînt învăţaţi cîteva forme de arte marţiale. De regulă, acestea sînt cursuri de Kendo, unde copiii învaţă să mînuiască o sabie – abilitate nefolositoare, de vreme ce în Japonia este interzis portul săbiilor. Tehnicile de luptă nu figurează printre cursurile obligatorii din şcolile japoneze, copiii avînd prea puţin timp pentru aşa ceva, chiar şi în cazul celor opţionale. Statistic, sînt şanse mult mai mari să întîlneşti experţi în arte marţiale în Rusia, decît Japonia. În Rusia se crede că Insulele Kurile au fost, iniţial, teritoriu rusesc. De fapt, lucrurile nu stau chiar aşa. Insulele Kurile din nord şi din centru au făcut parte din Imperiul Rus pînă în 1871, cînd au fost cedate Japoniei. Insulele Kurile de Sud (Şitokan, Kunaşir, Iturup şi Habomai) au fost teritoriu japonez doar pînă în 1947, astăzi fiind principalul motiv de blocaj diplomatic între Rusia şi Japonia. Pe Insula Iturup exista, în 1941, o bază navală, de unde japonezii, sub conducerea amiralului Nagumo, au declanşat atacul asupra Pearl Harbor. Turiştii consideră că viaţa este foarte scumpă în Japonia. De fapt, preţurile de aici sînt corelate cu veniturile. Dacă se compară raportul venituri/preţuri cu cel din SUA, de exemplu, se poate constata că japonezii nu sînt tocmai săraci... Unii ar putea crede că rata sinuciderilor este foarte ridicată. Într‑adevăr, în Japonia există o cultură a suicidului extrem de bine definită, dar rata sinuciderilor este mult mai scăzută decît în Suedia sau chiar Germania. Contrar părerii generale, elevii japonezi nu petrec mai mult timp la şcoală decît cei din Rusia, de exemplu. Aproape toţi copiii japonezi urmează cursuri de pregătire pentru şcolile superioare, situaţie familiară, astăzi, şi elevilor ruşi. Atmosfera din şcoala japoneză de astăzi seamănă extrem de mult cu cea din Rusia anilor ’60; există convingerea că japonezii trebuie să se deprindă cu hărnicia şi sîrguinţa încă din şcoală. Există unii care cred că japonezii sînt adevăraţi maniaci sexuali. Nimic mai fals! Japonia este mult sub SUA în ceea ce priveşte rata delictelor de natură sexuală. Mai mult, în Japonia nu au fost înregistrate niciodată boli cu transmitere sexuală! În general, tradiţiile japoneze nu sînt focalizate în mod special asupra sexului; în schimb, sexul a fost şi este o parte a vieţii de zi cu zi, precum şi sursa a numeroase glume. Majoritatea femeilor, dar şi a bărbaţilor din Japonia au prima relaţie sexuală cu soţii lor. Contrar opiniei că mafia japoneză ar fi ceva ieşit din comun, aceasta seamănă cu cea rusă din multe puncte de vedere: comportament, haine, modul de a vorbi şi maşinile pe care le conduc. De fapt, bandele din Japonia sînt mai puţin agresive şi au un comportament mult mai civilizat decît cele din Rusia. Mafia japoneză controlează, în general, economia subterană şi afacerile ilegale. De altfel, rata criminalităţii din Japonia este mult mai mică decît în multe alte ţări.




Articol luat din ziarul "Evenimentul regional al Moldovei"