Plecam in Romania

Luna viitoare mergem in Romania.De aceasta data,in formula de 4 pentru ca o vom cununa pe sora mea,Elena,pe "a doua mama a baietilor" asa cum ii spun eu Elenei.

Emotii avem cu totii,e prima data cand cununam pe cineva...emotii are si Takeshi ca nu a mai fost  in Romania de vreo 7 ani...emotii au si baietii care nu mai au rabdare sa ajunga in Romania si sa primeasca jucariile cumparate de bunici.

Dar pana plecam,va trebui sa mergem sa vedem cateva scoli,va trebui sa hotaram unde vom merge de la anul din aprilie.Deja am baietii mari,la anul mergem la scoala.

Desi Naoki a recuperat atat de bine in ultimul an,probabil va trebui sa alegem o scoala care sa aiba si clasa speciala,o clasa cu elevi care au nevoie de mai multa atentie.Ne-am consultat cu logopedul,cu doamna terapeut,cu doamnele educatoare si asta ni s-a recomandat.Daca in primul an se va descurca bine,din urmatorul an vom putea merge la o clasa normala.Dar mai multe vom afla de la scolile(vreo 3)pe care le vom vizita saptamana viitoare.

Pana atunci ,ne jucam,invatam si parca nu ne mai ajunge timpul pentru cat am vrea sa ne jucam intr-o zi.

 

Bine ai "revenit",Naoki!

 
Saptamana trecuta am trecut iar,dupa multi ani, prin cateva clipe in care am crezut ca il voi pierde pe Naoki.
 Era duminica seara,Naoki avea putina febra dar era ok.Manca,se juca,nu tusea,nu avea alte simtome de raceala.I-am luat temperatura pe la ora 18.00;avea 38.3.
Se uita la televizor impreuna cu tati si cu Ryuji.Eu eram la bucatarie,pregateam niste pui la cuptor asteptand vizita unei prietene.Imi auzeam baietii chicotind cu tati la televizor,nimic nu anunta ce avea sa se intample.Dintr-o data il privesc pe Naoki;ramasese cu privirea pierduta undeva,avea gurita deschisa si ii curgea saliva.Manuta dreapta o avea stransa la inima si era rece,foarte rece.L-am strigat,l-am luat in brate,nu reactiona.A inceput sa tremure.L-am rugat pe tati sa sune la Salvare;nu stiam ce sunt convulsiile febrile,dar citisem cate ceva,vag.
Salvarea a venit in cateva minute,dar Doamne...cat de lungi mi s-au parut minutele alea.Sunam la Salvare iar si iar,din minut in minut.Am sunat-o pe mama si i-am spus "mami,moare Naoki!";acum realizez ce panica am creat acasa ei neputand sa ma ajute.Naoki se invinetise tot,nu mai putea respira.Tati l-a scos afara,stateau pe scari iar eu incercam sa il linistesc pe Ryuji si ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute.Parca ma intorceam in timp."Nu,nu se poate intampla asta!Am mai pierdut un copil tinandu-l in brate;ajuta-ma Doamne!" Imi tot repetam aceleasi cuvinte pana a aparut ambulanta.Cei 2 doctori l-au stabilizat pe Naoki si am plecat toti la spital.Am trecut prin momente groaznice;Naoki dupa ce a adormit vreo 2 ore s-a trezit si nu reactiona la nimic.Nu ne raspundea,nu se uita la noi.Parca nu era baietelul meu.
Doctorii ne-au spus ca la 5 ani convulsiile febrile sunt foarte rare,dar stiind istoricul lui de la nastere este posibil.I-au pus perfuzii si dupa cateva ore Naoki,baietelul meu drag care a trecut prin atatea,baietelul meu care s-a nascut la 27 de saptamani si avea doar 954 grame,s-a reintors la noi.Mi-a spus :"mami,vreau sa plecam acasa,sa vad dvd-ul cu Little Einstein!".Nu pot descrie bucuria din acel moment,simteam parca ca Dumnezeu l-a luat la El pentru un timp si l-a lasat sa se intoarca la noi.

 Asa cum spunea ceva,poate convulsiile febrile nu sunt mare lucru,dar numai parintii care au trecut pentru prima data prin asa ceva pot intelege ce am simtit in acele momente.Si e clar ca in acele momente am imbatranit 10 ani.

Mergem mai departe

 Si daca apele s-au mai linistit,sa revenim la Naoki si Ryuji.

 Naoki a inceput sa recupereze foarte bine;se pare ca orele de terapie,logopedie au inceput sa dea rezultate.A inceput sa vorbeasca tot mai mult si cuvintele sunt inteligibile.Cu toate astea ,vom ramane la acesta gradinita ,macar pentru anul acesta.

 Ryuji si-a descoperit un nou hobby:karaoke.La fiecare saptamana trebuie sa mergem la karaoke;ii place la nebunie sa cante.Binenteles ca mereu alegem camera cu topogan si jucarii ca atfel canta non-stop amandoi.

O alta postare "penibila"

Zilele trecuta,dupa postarea cu Spiderman,am primit un comentariu care nu m-a socat atat de tare cat ar fi vrut autorul.(care,binenteles,ca este anonim)Din greseala ,am dat click si l-am respins,nu asta a fost intentia mea. Asa ca o sa il public aici.


 "Stiu ca pot alege de a nu vedea acest blog,dar iti dau un sfat;publica-ti povestile personale intr-un caiet sau in scrisori si arata-le doar familiei.Un blog inseamna ca vrei sa impartasesti ceva nou,interesant pentru toti,cunoscuti sau necunoscuti.Imi este greu sa cred ca traiesti si tu,ca si mine in Japonia.Ai ramas cu aceeasi mentalitate primitiva pur mioritica.Ai fost in tara,ti-a placut la mare si in special la hotel,recomandandu-l tuturor.Ma intreb unde ai trait pana acum?Sau n-ai invatat nimic din experienta japoneza.Esti doar una prea legata de Romania,slavind-o la nesfarsit.Ma asteptam sa zici ceva de japoneza ucisa la Otopeni;in schimb ai publicat doar un articol steril despre un film vizionat in 3D.Cred ca nu realizezi cat de penibile sunt articolele tale.Fara stima."



 Asa.Deci,acesta este blogul meu PERSONAL,in care scriu despre gemenii mei,nu despre Japonia.Nu sunt obligata sa scriu decat despre ceea ce m-a marcat pe mine,despre ceea ce cred eu ca vreau sa scriu si merita sa ramana in blogul nostru. Daca ai fi fost o persoana vertebrala,ai fi avut curajul sa te semnezi.M-a amuzat ca te-a deranjat ca am laudat hotelul unde am stat in Romania...ha,ha se vede ca nu ai citit blogul prin 2008-2009 sa vezi ce postam acolo despre vizitele mele din Romania.Am ramas placut surprinsa ca lucrurile s-au schimbat in bine si da,am considerat ca vreau sa scriu asta. Legata de Romania sunt si voi fii toata viata mea pentru ca acolo sunt radacinile mele,acolo sunt membrii familiei mele,acolo am lasat multi oameni dragi. Indiferent cat de mult imi place aici in Japonia,indiferent ca e mult timp de cand pentru mine Japonia inseamna acasa,voi fii totdeauna legata de Romania. Te rog nu iti mai pierde timpul citind articolele mele "sterile";ti-as recomanda "Stirile de la ora 17" ca vad ca esti mai interesat(a).

The Amazing Spider-Man

Am reusit sa vad si eu,in sfarsit,acest film la cinema ,in 3 D. Nu voi povesti foarte mult,eu fiind un mare fan Spider-man imi va fi foarte greu sa fiu obiectiva.E singurul erou pe care l-am urmarit mereu cu placere,incepand de la desenele animate pana la ultimele filme,parodii...tot ce s-a facut cu si despre Omul Paianjen. Cel mai recent film mi s-a parut si cel mai bun.In primul rand mi-a placut povestea,putin diferita de ce am vazut pana acum;mi-au placut mult si actorii.Tobey Maguirre,desi incepuse sa imi placa dupa ce vasusem ultimele 3 parti,a fost inlocuit cu Andrew Garfield.M-a surprins placut si Emma Stone,nu cred ca o mai vazusem pana acum.I-am revazut cu mare placere pe Martin Sheen(o super alegere pentru unchiul lui Spider-Man) si pe Sally Field,femeia care parca nu imbatraneste. Nu mi-a placut titlul...daca l-as fi numit eu ar fi fost "Un altfel de Spider-Man". In rest,un film care merita vazut la cinema neaparat si ,daca se poate,in 3D.

Avem 5 ani

Pe 7 iulie baietii au implinit 5 ani.Le-am facut o frumoasa petrecere in Romania,au fost in centrul atentiei asa cum ii place lui Ryuji. Si pentru ca era 7 iulie,mi-am amintit cu drag de nasterea lor;pentru cei care nu au citit povestea puteti vedea aici prima parte si aici a doua .

Vacanta in Romania

Povesteam in postarile trecuta de vizita surpriza a parintilor mei. Ei bine,la cateva zile de la intoarcerea lor in Romania,m-am gandit ca ar fi frumos sa le intorc surpriza.Asa ca,la exact 2 luni dupa plecarea lor,eram deja in aeroportul Otopeni.(stiu ca nu se mai numeste asa,dar asa prefer sa ii spun) Inafara de sora mea Madalina si de Elena nu stia nimeni din familie.Prietenul Madalinei a venit sa ne ia de la aeroport,si in 2 ore eram deja la Rasnov. Daca pana acum de cate ori mergeam in Romania ajungeam noaptea, (am mers doar cu KLM,Finnair,Lufthansa,Austrian...),iata ca acum am ales Qatar Airways(si bine am facut!) si am aterizat pe Otopeni la ora 13.30. Nu pot explica in cuvinte reactia tatalui meu cand ne-a vazut;a stat zeci de secunde bune fara nici o reactie,nevenindu-i sa creada ca suntem noi.Binenteles ca,inainte de a pleca din Japonia,o sunasem pe mami si am vorbit normal,ca si cum nu ar fi fost o zi deosebita. Am stat in Romania 3 saptamani,dintre care 8 zile la mare.Ne-am cazat la un hotel superb,pe care il recomand tuturor celor care merg cu copiii la mare.Hotelul Delta din Jupiter.Hotelul renovat,curat.plaja amenajata pentru copii,un loc de joaca pentru copii... Baietilor le-a placut mult in Romania,foarte mult.Erau inconjurati toata ziua de surorile mele,cumnati,bunici care nu stiau ce sa le mai faca.Nu va spun ce rasfatati au fost!Mai greu a fost cu mancarea;biata mea mama nu stia ce sa le mai gateasca sa manance,dar ei se inteleg mai greu cu mancarea romaneasca. In Romania le-am facut si petrecerea de ziua lor,au facut 5 ani;dar despre asta,in postarea viitoare.