Amintiri...(2)

Citeam undeva ca "esentele tari se tin in sticlute mici".Inclin sa cred acelasi lucru despre baieteii mei.Pentru ca erau atat de micuti si slabuti la nastere...

Eu am stat internata doar o saptamana,apoi i-am lasat singuri acolo, dar mergeam zilnic la ei sa le duc laptele de san ce il storceam singura,acasa,din 3 in 3 ore.

A fost greu...foarte greu sa ii vezi acolo in incubator,avand manutele si piciorusele pline de tot felul de firulete.Dar nu vreau sa va intristez.

Am avut norocul sa intalnim la acest spital niste doctori extraordinari cu un suflet minunat.Si acum,cand mergem la control se bucura ca ii vede pe gemeni mari si sanatosi.

Naoki a fost mai bolnavior decat Ryuji;in spital a facut cateva crize de apnee(apnee este oprirea temporara a respiratiei).Apoi,la 2 saptamani de la nastere a facut o infectie puternica;o infectie ca si surioara lui.I-au oprit lapticul si ii administrau doar medicamente.Parca simteam ca timpul s-a dat inapoi;erau aceeasi medici ca acum 2 ani,aceeasi sala,acelasi spital,aceeasi infectie tot la 2 saptamani de la nastere.Tin minte ca nu puteam dormi,stateam si ne rugam la Dumnezeu sa nu fim sunati de la spital si sa ni se spuna ca au aparut alte complicatii.

Dar Naoki a reusit sa treaca si peste asta...doar e "mini-samurai",nu?

La 4 luni de la nastere ni i-au dat acasa;eram atat de emotionata,fericita.In sfarsit,venise momentul ce il asteptasem atata timp.Era 3 noiembrie 2007.

Bucuria externarii lor,a culminat cu cea mai mare dezamagire ce am avut-o in viata mea,o dezamagire venita din partea unor persoane foarte dragi mie,pana atunci.O dezamagire care m-a adus in pragul unei depresii nervoase.Eram singura,simteam ca nu am pe nimeni,ca nimanui nu ii pasa de noi.

Eram singura,ma temeam pentru gemeni,ma temeam ca nu voi fi o mama buna;dar stiam ca nu ne au decat pe noi,pe mine si pe tati si ca trebuie sa fim tari pentru ei.Vreo 3 luni nu am avut voie sa ii scot din casa pentru ca era periculos daca luau virusul RS,fiind iarna.E un virus care poate fi fatal prematurilor;pana in luna aprilie au facut lunar un vaccin pentru a ii proteja de el.Treceau si 5-6 saptamani fara sa ies macar pana in fata blocului,cand bebeii dormeau ieseam putin in balcon.

Naoki a mai suferit de atunci 2 operatii de hernie ombilicala si inghinala.

Ryuji trebuia si el operat pentru ca era mereu constipat;ii faceam clisma de 2 ori pe zi.Doctorii banuiau ca sufera de sindromul colonului iritabil,dar nu a fost asa.



Dar acum,cand imi amintesc toate astea...parca au fost de mult,de foarte mult timp.

Cand ii vad cat de veseli sunt,cat de puternici ...parca aceste lucruri nu s-au intamplat.

Ii multumesc,in primul rand,bunului Dumnezeu ca sunt sanatosi.Apoi ii multumesc sotului meu,care e un om minunat si mi-a aratat,atunci cand am avut nevoie de el,ca ma iubeste foarte mult si ca ma pot bizui oricand pe el.E un om care mi-a aratat ca nu sunt singura,un om care mi-a daruit cel mai frumos cadou ce l-as fi putut primi:acesti ingerasi minunati.

Amintiri...(1)

Ziua de 8 februarie are o insemnatate speciala pentru mine.Nu numai pentru ca este ziua de nastere a Cristinei,sora mea mai mica,ci si pentru faptul ca atunci am aflat ca sunt insarcinata.Era 8 februarie 2007.
M-am bucurat nespus de mult desi,undeva in sufletul meu,simteam ca nu sunt inca pregatita psihic.Pe 24 septembrie 2005,fiind insarcinata in 23 saptamani mi s-au rupt ligamentele si am nascut prematur o fetita,Ayumi.Necantarind decat 460 grame,la 16 zile de la nastere inima ei s-a oprit...A fost pentru prima si ultima oara cand mi-au dat-o in brate.Doctorii mi-au spus ca nu mai o pot salva si ar fi bine sa isi simta mamica aproape macar pentru cateva secunde.In momentul in care am luat-o in brate,respira inca...era atat de frumoasa.Nu pot descrie ce am simtit atunci,dar e clar ca ceva s-a rupt in sufletul meu pentru totdeauna.Si,orice s-ar intampla,ea este si va ramane fetita mea draga.
Am fost atentionata atunci de doctor ca,este posibil,ca si la urmatoarea sarcina sa fie o nastere prematura.Si iata ca,asa s-a intamplat.
Sarcina a decurs foarte bine;fara greturi,varsaturi si altele.Din saptamana 18-19,aveam cateodata contractii dureroase,nu foarte dese.Mi s-a dat un tratament puternic si mi s-a recomandat repaus la pat.
Am sarit peste socul ce l-am avut la aflarea vestii ca sarcina este gemelara;asta pentru ca nici eu si nici sotul meu nu am avut gemeni in familie.Eh...pe atunci inca nu stiam deosebirea dintre gemeni vitelini si bivitelini(gemenii adevarati sau gemenii falsi).
La 25 saptamani eram foarte emotionata pentru ca aveam programata ecografia morfologica cand,mi se promisese,ca imi vor spune si sexul bebeilor.Totul a decurs bine,doamna de la ecograf m-a asigurat ca sunt amandoi sanatosi si ca,unul dintre ei este sigur baiat.La celalalt nu s-a putut vedea ca nu prea avea stare bebele,era tot intr-un dans.(sigur era Ryuji!)Hi,hi.
Eram fericita ca ii voi da aceasta veste tatalui meu care isi dorea foarte mult un nepotel.Deh...avea deja 5 fete!
Am iesit bucuroasa cu pozele de la ecograf si am intrat in cabinetul doctorului.Dupa control mi-a spus ca va trebui sa fiu internata de urgenta pentru ca am colul deschis.In mai putin de 2 ore eram deja in perfuzii.
Au trecut 2 saptamani jumatate in care eram in fiecare zi consultata si monitorizata.
Eu tot ma razboiam cu doctorul sa imi dea drumul acasa,ca mi se inchise colul si nu mai aveam contractii.In plus,peste cateva zile venea in Japonia si sora mea Elena sa ma ajute.
Bine a facut Matsushita-Sensei ca nu mi-a dat drumul acasa pentru ca in dimineata zilei de 7 iulie(este ziua de nastere a tatalui meu),la ora 5 AM mi s-a rupt apa in timp ce dormeam.
Am fost dusa in cabinetul docorului care m-a asigurat ca bebelusii sunt bine si ca,desi este mult prea devreme,va trebui sa facem cezariana.Sarcina avea 27 saptamani si 3 zile.Eram atat de speriata,simteam ca se intoarce timpul.In momentele alea as fi dat orice ca baieteii mei sa mai stea macar cateva zile in burtica.Operatia a decurs bine,am fost treaza pe parcursul celor 58 de minute cat a durat.
Primul a fost scos Naoki pentru ca el rupsese apa.S-a nascut la ora 10.01;avea 954 grame si 34 centimetri.
A urmat Ryuji,la ora 10.03 avand 1004 grame si 35 centimetri.
Va invidiez pe voi,mamicile care ati trait acel sentiment minunat de ati strange puiutul la piept dupa nastere.Eu nu am avut parte de acest moment;micutii au fost luasi si dusi repede la control.Au fost adusi apoi,la o jumatate de ora in incubator;nu am reusit sa ii vad foarte bine si nu le-am auzit plansetul.Eram atat de micuti si de slabuti...si,Doamne,atat de neajutorati.
Ma gandeam atunci ca cifra 7 poate le va purta noroc.Nascuti la 27 saptamani,pe 7.07.2007,eu aveam 27 de ani si 7 ani de casatorie...
Dar nu stiam ca greul de-abia atunci incepe.

Doi frumosi smecheri

V-am citit si v-am vazut si pozele. Doi baieti frumosi tare si nazdravani! Pupici de la Maria si Rocsana.

10 intrebari stupide despre gemeni

Gemenii sunt adesea o curiozitate pentru marea majoritate a oamenilor. Acestia ii opresc pe parinti pe strada si le pun tot felul de intrebari: despre asemanare, imbracaminte, obiceiuri. Site-ul about.com a alcatuit o lista cu cele mai stupide intrebari puse vreodata.

1. „Sunt gemeni?”. Aceasta este una dintre primele intrebari pe care le pune cineva cand vede ca doi copii ca seamana ca doua picaturi de apa. Desi este inofensiva, poate deveni uneori enervanta. Si asta pentru ca raspunsul este atat de evident sau pentru ca o data ce raspundeti, urmeaza o alta intrebare la fel de stupida.

2. Sunt identici? . Din oaresce motive, oamenii vor sa clasifice gemenii in identici sau nu. Majoritatea stiu ca sunt doua tipuri de gemeni, dar, de fapt, habar n-au ce inseamna asta.

3. Care e mai mare? . Ordinea in care s-au nascut nu este relevanta. Este de vorba de cateva minute, nu cine stie cat timp ca sa se intample ceva important, incat sa le afecteze personalitatile.

4. Care dintre ei este cel cuminte? . Nu exista copil care sa fie doar foarte cuminte sau foarte rau. Desigur, sunt momente cand unul este un ingeras si celalalt nu, dar asteptati cinci minute si rolurile se vor inversa.

5. Ati mai avut gemeni in familie? . Este dificil sa explici ce determina sarcina multipla si de ce este sau nu ereditara. De obicei, cand oamenii pun o asemenea intrebare, le pasa prea putin de raspunsul primit, ei vor sa impartaseasca propriile povesti.

6. Cum se face ca numele lor nu se potrivesc? . Rar sunt parintii de gemeni care aleg nume care sa sune „de gemeni”. Asa ca cei care intreaba sunt dezamagiti ca numele nu rimeaza sau nu incep cu aceeasi litara.

7. Cum ii deosebiti? . Daca sunt identici - si chiar daca nu sunt - aceasta este o intrebare destul de frecventa, generata uneori de politete, iar alte ori de curiozitate. Unii vor sa stie cum sa-i identifice si distinga pe copiii care seamana izbitor unul cu altul.

8. Ati nascut “natural”? . Este o intrebare extrem de personala, pe care nu ar trebui s-o puna orice strain. Ea poate fi interpretata: oamenii vor sa stie cum au fost conceputi micutii (de ex. prin fertilizare artificiala) sau cum a fost nasterea (vaginala vs. cezariana).

In ambele cazuri, nu-i treaba nimanui si nu este politicos sa intrebi daca nu esti ruda sau prieten apropiat.

9. Comunica printr-un limbaj numai de ei stiut? . Ca orice indivizi care au o relatie extrem de apropiata, gemenii pot dezvolta paternuri de comunicare numai de ei stiute. Motivul pentru care aceasta intrebare nu-si are locul este acela ca oamenii ii intreaba pe parinti despre copii care sunt destul de mici ca sa dezvolte vreun limbaj propriu.

10. Ii imbracati intotdeauna la fel? . Sa imbraci la fel gemenii este o problema delicata. Unora le place, altora, nu. Unii parinti o fac, altii nu. Dar, din anumite motive, oamenii inclina sa creada ca gemenii nu sunt gemeni daca nu sunt imbracati la fel. Vorba ceea: „Haina nu-l face pe om”. Ei bine, nici pe gemeni.

1 Iunie-La multi ani tuturor copiilor

A fost o zi foarte frumoasa ieri,1 iunie.Si pentru ca a fost si tati acasa,am profitat putin si am iesit la plimbare si la niste cumparaturi.
Ryuji,ca de obicei,nu a fost prea incantat de iesire;spre deosebire de Naoki,care e tot un zambet cand iesim afara.Ryuji a ramas cu tati in masina de cateva ori,iar eu am colindat impreuna cu Naoki magazinele.Era randul lui,ca data trecuta fusesem cu Ryuji.
Sunt foarte bucuroasa ca au inceput sa manance cam orice si nu mai fac mofturi ca inainte.Lui Ryuji ii place sa manance iaurt cu fructe,cartof dulce,capsuni,bostan;pentru Naoki la loc de cinste se afla pestele,clar.Japonez inrait,nu gluma!Hi,hi.
Zilele astea mergem la un nou vaccin,si vom merge pentru prima data la o clinica foarte aproape de casa.Pana acum am fost mereu la control la spitalul la care s-au nascut,Spitalul Seirei Hamamatsu;dupa parerea multora,cel mai bun spital din oras.Dar fiind un spital mare trebuia sa asteptam foarte mult mai mereu la control,asa ca ne-am hotarat sa mergem la clinica unde,speram noi,vom scapa mai repede si nu il vom mai plictisi pe "domnul Ryuji".